Cum trebuie să fie
Preşedintele României?

Preşedintele trebuie să aibă experienţă,
nu să capete experienţă.

Preşedintele trebuie să aibă viziune.

Preşedintele trebuie să-i apere pe cei slabi,
nu pe cei puternici.

Preşedintele trebuie să construiască,
nu să demoleze.

Preşedintele trebuie să ofere siguranţă,
nu doar speranţă.

Un preşedinte înţelept este cel care ia lecţii,
nu cel care dă lecţii.

Preşedintele trebuie să fie întotdeauna doar
de partea cetăţenilor.

Preşedintele trebuie să fie părtinitor,
el trebuie să fie mereu de partea ta!

Preşedintele trebuie să respecte
limba și cultura naţională.

Realizări

Politica economică a Guvernului condus de mine a asigurat o creștere economică continuă în perioada 2004-2008
, creștere care a făcut ca România să cunoască cea mai prosperă perioadă din ultimii 25 de ani. Astfel, au putut
fi dublate pensiile și salariile, iar puterea reală de cumpărare a românilor a crescut cu peste 60%.

600.000 de noi locuri de muncă

În perioada 2004–2008, au fost create 600.000 de noi locuri de muncă.

Drept urmare, rata şomajului a scăzut de la 6,3% (decembrie 2004) la 3,8% (iunie 2008).

Dublarea veniturilor bugetare şi a investiţiilor străine

În perioada 2004-2008, veniturile bugetare ale României s-au dublat de la 74 mld. lei (în 2004) la 177 mld. lei (în 2008).

Între 1990 şi 2004, valoarea investiţiilor străine în România a fost de 15 mld. euro, în perioada 2004-2008, valoarea lor s-a dublat şi a ajuns la 37 mld. euro.

În doar patru ani ai Guvernării Tăriceanu s-au atras de două ori mai multe investiţii decât în cei 14 ani anteriori.

Dublarea pensiilor și a salariilor

În perioada 2004-2008, câştigul salarial mediu brut s-a dublat, de la 818 lei (în 2004) la 1769 lei (în 2008).

De asemenea, valoarea punctului de pensie s-a dublat, de la 286 lei (în 2004), la 699 lei (în 2008).

Dublarea PIB-ului

În perioada 2004-2008, PIB-ul României s-a dublat, de la 61 mld. Euro (în 2004) la 138 mld. Euro (în 2008).

De asemenea, PIB-ul pe cap de locuitor s-a dublat, ajungând la 6.500 Euro (în 2008) faţă de 2.800 Euro (în 2004).

ROMÂNIA, A ȘAPTEA PUTERE A EUROPEI

Este un proiect naţional pentru o Românie puternică în Europa.
Este un proiect de ţară care în esenţă își propune dezvoltarea României la nivelul potenţialului uman, teritorial și
geopolitic pe care îl deţine.
După aderarea la NATO și Uniunea Europeană, este al treilea proiect de ţară al României.

  • STRATEGIA DE SECURITATE NAŢIONALĂ
    • Consolidarea sistemului politic democratic

      Consolidarea democraţiei se face doar pe baza întăririi instituţiilor statului. Este nevoie de clarificarea raportului dintre instituţiile fundamentale ale statului. Între Președinţie, Executiv și Parlament trebuie să fie clar precizate raporturile. Este nevoie de întărirea modelului politic democratic și de stoparea oricăror ”alunecări” spre panta periculoasă a autoritarismului, naţionalismului și xenofobiei. Politica trebuie separată total de justiţie, iar justiţia nu trebuie utilizată ca armă politică. Reforma constituţională este necesară tocmai din aceste motive.

    • Bunăstarea cetăţenilor și siguranţa socială

      Climatul democratic al ţării ţine de siguranţa naţională, dar democraţia este întotdeauna pusă în pericol atunci când nu este prezentă bunăstarea. Din acest motiv, propun includerea pentru prima dată în istoria României a problematicii bunăstării cetăţenilor ca parte componentă a securităţii naţionale. Siguranţa socială trebuie să fie parte a strategiei de securitate naţională.

    • Politica externă și promovarea intereselor României

      Politica externă este principalul instrument al creșterii puterii unei naţiuni pe plan internaţional. Avem o tradiţie deosebită, avem profesioniști de valoare, este însă nevoie ca diplomaţia noastră să asigure în mult mai mare măsură suportul pentru ca România să devină un actor major la nivel regional, în Uniunea Europeană și în lume. Un actor politic major pe plan internaţional este însă doar acela care este implicat substanţial în deciziile internaţionale. România trebuie să devină cea mai importantă forţă diplomatică regională și printre primele din Europa.

    • Dezvoltarea Parteneriatului NATO

      Contextul internaţional actual a arătat justeţea opţiunilor luate de România cu peste două decenii în urmă. Aderarea la NATO a fost primul proiect de ţară al României postcomuniste. A fost o opţiune pe care am susţinut-o chiar și atunci când în anii 90 unii vorbeau de neutralitate. Astăzi înţelegem nu doar importanţa alianţei Nord Atlantice, ci și nevoia de implicare mult mai susţinută a României în efortul NATO, în politica de securitate pe care noi, alături de toţi colegii alianţei, trebuie să o promovăm în regiune și în lume.

    • Integrarea europeană și creșterea importanţei României ca actor decizional în UE

      În toată istoria sa modernă, România a urmărit să își afirme destinul său european. De la mijlocul secolului al XIX-lea și până astăzi dezvoltarea reală a României s-a legat doar de modelul occidental. Chiar și industrializarea comunistă s-a făcut în anii 70 cu faţa la Occident și nu la Rusia. În mod firesc, al doilea mare proiect de ţară al României după 1990 a fost aderarea la Uniunea Europeană. Am avut marea bucurie ca la 1 Ianuarie 2007 să fiu cel care, ca Prim Ministru al României, alături de toţi românii, a reușit îndeplinirea acestui obiectiv. România nu poate să se dezvolte altfel decât prin raportarea la destinul său European. Avem nevoie de Europa, iar Europa are nevoie de noi.

  • POLITICA ECHILIBRULUI SI A COMPETENTEI
    • Reforma politică și administrativă

      Sistemul politic românesc trebuie reformat. Avem nevoie de o nouă lege a partidelor politice, mult mai permisivă, care să dea posibilitatea poporului să își reconfigureze mult mai ușor preferinţele politice. Avem nevoie de o lege a partidelor, ca și de o lege electorală, capabile să asigure însănătoșirea vieţii politice românești și, în acest mod, să dispară sau cel puţin să fie drastic reduse fenomenele maligne de astăzi: politizarea, înșelarea votului electoratului prin schimbarea doctrinară sau de program, traseismul politic. Reforma politică trebuie însoţită și de o reformă administrativă, care trebuie să plece de la ideea eficientizării aparatului birocratic și nu doar de la ideea de a schimba sau de a înlocui judeţele. Aceste reforme trebuie să se realizeze însă doar printr-o amplă dezbatere democratică, cu participarea largă a societăţii civile, a tuturor partidelor, a celor care lucrează în administraţie. Orice proiect de reformă administrativă trebuie fundamentat pe studii și cercetări ale specialiștilor și trebuie dezbătut cel puţin doi ani de zile.

    • Clarificarea raporturilor dintre puterile statului

      Trebuie definite clar și fără echivoc raporturile dintre toate instituţiile statului. Între camerele Parlamentului, între Parlament și Președinţie, între Executiv și toate celelalte instituţii fundamentale ale statului. Nu trebuie să mai existe dispute privind reprezentarea ţării în diferite cadre de politică externă sau internă. Justiţia trebuie să iasă instituţional de sub sfera decizională politică și trebuie responsabilizat în mult mai mare măsură CSM-ul pentru deciziile din această sferă.

    • O nouă viziune asupra muncii, competiţiei și promovării competenţei

      Avem nevoie de o societate orientată spre muncă, în care eforturile, energiile și munca oamenilor să fie apreciate la valoarea lor. Munca trebuie să devină o valoare politică centrală, pentru că nu poate exista dezvoltare, bunăstare sau progres fără muncă. Asigurarea locurilor de muncă, creșterea ofertei pe piaţa forţei de muncă trebuie să reprezinte axul central al politicilor oricăror guverne, oricăror coaliţii de guvernare. Competiţia reală este un instrument la fel de important al dezvoltării și al asigurării unor costuri corecte ale calităţii vieţii. Competiţia trebuie să se bazeze însă în mod exclusiv pe recunoașterea competenţelor, a abilităţilor, pe evaluarea corectă a muncii și pregătirii. O mare parte din problemele de astăzi ale României sunt datorate selecţiei deficitare a personalului calificat, adică pe criterii care excedă competenţa și valoarea reală.

  • PACTUL PENTRU CULTURĂ ȘI DEZVOLTARE
    • Pactul privind priorităţile naţionale de dezvoltare

      România nu poate să se dezvolte la nivelul marii performanţe economice mondiale după modelul socialist al dezvoltării multilaterale. România trebuie să își hotărască priorităţile sale de dezvoltare. Aceste priorităţi trebuie să marcheze decenii, nu cicluri electorale. Din acest motiv, priorităţile naţionale trebuie hotărâte de către naţiune, nu de către partide sau guvern. Dezbaterea publică amplă asupra acestor priorităţi va constitui punctul de plecare al mandatului meu de președinte.

    • Pactul privind educaţia și învăţământul

      Educaţia tinerilor și învăţământul constituie motorul dezvoltării oricărei naţiuni. Performanţele economice ale unei ţări sunt doar performanţe ale resursei umane din acea ţară. Productivitatea socială este dată înainte de toate de productivitatea resursei umane și doar în al doilea rând de infrastructură sau de resursele naturale. Succesul de mâine al copiilor noștri este asigurat înainte de orice de către profesorii foarte bine pregătiţi și nu de metrii pătraţi de geamuri termopan. Educaţia și învăţământul nu privesc generaţia noastră, ci generaţiile viitoare și, din acest motiv, cadrul naţional al pregătirii tinerilor trebuie să fie produsul unui pact între toate forţele politice, trebuie să fie produsul dezbaterilor publice la care este obligatoriu să participe societatea civilă, profesorii, părinţii și elevii.

    • Pactul privind stimularea inovării și a cercetării

      Orice ţară care este o mare putere economică este o ţară care este totodată un lider în domeniul cercetării și al inovării. Desigur, aceasta pe de o parte, pentru că cercetarea și inovarea presupun resurse financiare și logistice necesare foarte mari, dar totodată și pentru că dezvoltarea acestor ţări s-a făcut tocmai pe baza finanţării, susţinerii și încurajării sistemelor naţionale de cercetare. Fără ca România să devină lider semnificativ atât în cercetarea europeană, cât și în domeniul invenţiilor tehnologice, atingerea ţintelor noastre de dezvoltare nu este posibilă. Cercetarea și inovarea presupun investiţii pe termen lung și viziune asupra dezvoltării. Acestea trebuie și ele stabilite pe baza unui pact naţional care să stabilească priorităţile și obiectivele în acest domeniu.

    • Pactul privind promovarea culturii și identităţii naţionale în spaţiul european

      Nicio ţară nu se poate dezvolta în afara culturii sale naţionale. Europenizarea României presupune înainte de orice valorificarea moștenirii culturale naţionale, afirmarea acesteia atât în ţară, cât și în Europa. Uniunea Europeană ne oferă un cadru propice pentru dezvoltare, dar nu ne vom putea afirma ca putere europeană, ca a șaptea economie a Europei, decât prin promovarea identităţii noastre naţionale, prin promovarea și valorificarea culturii naţionale.

    • Pactul privind dezvoltarea durabilă și gestiunea resurselor naturale

      România are nevoie de o dezbatere naţională, transpartinică, și total independentă faţă de sferele de interese asupra problemelor legate de valorificarea resurselor naturale. Orice ţară se bazează în dezvoltarea sa pe propriile resurse naturale, dar o ţară care dorește să intre în sfera ţărilor dezvoltate economic nu se poate baza ca instrument principal al dezvoltării pe resursele naturale. Resursa umană, cercetarea și tehnologiile de vârf sunt instrumentele marii performanţe economice. Dezvoltarea nu poate exclude valorificarea resurselor, dar modelul de dezvoltare trebuie să fie cel al dezvoltării durabile, adică al dezvoltării centrate pe interesul oamenilor de astăzi, dar și din viitor, pe respectul faţă de natură și mediul de viaţă. Dezvoltarea României de astăzi trebuie să aibă anvergura deceniilor și să asigure nu doar viitorul nostru, ci și pe cel al copiilor copiilor noștri. Din acest motiv voi susţine un pact naţional privind dezvoltarea durabilă, care trebuie să devină un concept cheie al guvernărilor viitoare.

  • ACORDUL PENTRU DECENIUL 3
    • Politicile demografice

      Problemele demografice sunt probleme fundamentale ale unei societăţi. O rată de creștere demografică negativă, adică scăderea populaţiei, reprezintă o problemă majoră pentru orice ţară. Suntem în al doisprezecelea ceas. Avem în prezent o scădere a populaţiei de circa trei-patru milioane de locuitori, faţă de 1990, incluzând aici și populaţia care lucrează în străinătate. România se confruntă totodată astăzi și cu un fenomen de îmbătrânire a forţei de muncă, ceea ce ridică mari probleme deja pe piaţa forţei de muncă. Aceste probleme se vor amplifica dacă acum nu sunt luate măsuri privind creșterea demografică. Punerea bazelor pentru rezolvarea problemelor demografice reprezintă unul din obiectivele centrale ale programului meu. Sporul demografic este asigurat prin două mecanisme de bază: prin creșterea natalităţii și prin creșterea speranţei de viaţă. Creșterea natalităţii este legată de calitatea vieţii, de siguranţa zilei de mâine, de sprijinul acordat familiilor tinere. Speranţa de viaţă în România este cu mult mai mică decât media Uniunii Europene. România este la coada clasamentului. Bunăstarea și asigurarea unor servicii performante medicale sunt cei doi factori esenţiali pentru creșterea speranţei de viaţă. Asupra acestor politici trebuie să existe un acord naţional în baza unor dezbateri politice largi, care să implice consultarea specialiștilor și a societăţii civile, pentru că orice politică demografică nu este o politică a unui partid, ci o politică naţională.

    • Politicile privind tinerii

      România de mâine va arăta precum tinerii noștri de astăzi. România va fi prosperă în viitor doar dacă pregătim și valorificăm la maximu potenţialul tinerilor din prezent. România se confruntă astăzi cu probleme serioase privind pregătirea, calificarea și susţinerea economică și socială a tinerilor. Intrarea tinerilor pe piaţa forţei de muncă este deficitară. Guvernul are datoria să ia măsuri concrete în aceste probleme, dar este nevoie de un acord politic larg care să vizeze un set de politici pe termen lung capabile să asigure sprijinul acordat tinerilor atât pentru pregătirea profesională, cât și pentru integrarea lor socială. Politicile pentru tineri nu trebuie să fie un monopol politic. Tinerii nu sunt ai partidelor, ci ai noștri, ai tuturor românilor.

    • Politicile privind natalitatea și respectul faţă de mame

      Creșterea natalităţii este principala soluţie pe termen lung la criza demografică. Politicile de creștere a natalităţii nu trebuie să se reducă doar la sprijinul material pentru familiile tinere. Cred că trebuie să pornim, în dezbaterile asupra unui astfel de acord, de la respectul faţă de natalitate și, în mod firesc, de la respectul faţă de mame. Dincolo de retorica publică, acest respect este mult prea mic astăzi. Femeile care au copii, mamele noastre din trecut, prezent sau viitor reprezintă forţa vie a naţiunii. Cred că o societate poate fi puternică și se poate dezvolta armonios doar dacă respectă, înainte de orice, cea mai veche ocupaţie a umanităţii, aceea de mamă. Trebuie să încurajăm familiile să aducă pe lume copii, dar în primul rând trebuie să asigurăm condiţiile pentru aceasta. Societatea românească, după atâtea decenii de comunism, trebuie să reconsidere o valoare centrală a umanităţii: maternitatea.

    • Politicile privind migraţia

      România are nevoie de un acord naţional privind politicile privitoare la fenomenul migraţiei. Atât faţă de emigraţie, care a făcut ca în ultimi ani circa 20% din populaţia activă să nu mai muncească și să trăiască în România, cât și faţă de imigraţie, pentru că în viitorii ani în mod logic ne putem aștepta ca România să devină o ţară de destinaţie pentru contingente mari de populaţie provenită din ţări mai sărace. Emigraţia a creat o categorie specială de cetăţeni români care trăiesc în afara graniţelor și noi trebui să elaborăm politici prin care aceștia să poată fi sprijiniţi, atât ei cât și familiile rămase în ţară, și mă refer în primul rând la copii și vârstnici. Politicile privind migraţia nu pot să ţină de cicluri electorale, ele trebuie să fie stabilite potrivit intereselor naţionale și a unei viziuni de dezvoltare pe termen lung și de aceea ele trebuie definite în baza unui acord politic și social larg.

    • Politicile în domeniul energetic și al domeniilor industriale prioritare

      Orice strategie de dezvoltare economică se bazează pe o viziune pe termen lung privind politica energetică. Aceasta nu privește un guvern sau anumite partide, ea trebuie să fie expresia unui acord naţional. În egală măsură, orice proces de dezvoltare economică presupune un acord asupra priorităţilor de dezvoltare industrială a ţării. Investiţia și sprijinul statului prin politicile publice în anumite domenii prioritare asigură aducerea rapidă a acestora la nivelul competitivităţii internaţionale de vârf.

  • ROMÂNIA A ȘAPTEA PUTERE A EUROPEI
    • Societate a bunăstării

      Scopul ultim al oricărui proces de dezvoltare trebuie să fie BUNĂSTAREA CETĂţENILOR. Regimul democratic, funcţionarea normală a instituţiilor, productivitatea socială a unei naţiuni nu pot fi asigurate decât într-o societate a bunăstării. Acesta este scopul nostru central, iar atingerea obiectivului va reprezenta o creștere reală a bunăstării populaţiei.

    • Societate a libertăţii și a liberei iniţiative

      Fără o viziune liberală asupra democraţiei, libertăţilor și drepturilor cetăţeanului, fără sprijin faţă de manifestarea plenară a liberei iniţiative, fără o cultură politică a libertăţilor nu putem asigura ritmul de dezvoltare de care avem nevoie. A ajunge între primele puteri ale Uniunii Europene presupune să construim împreună și să trăim într-o societate a libertăţilor și a liberei iniţiative.

    • Societate a cunoașterii

      Atingerea obiectivelor proiectului meu de ţară se poate realiza doar dacă investim constant și pe termen lung în cunoaștere, în cercetare, în cultură și în educaţie. Societăţile dezvoltate nu pot fi decât societăţi ale cunoașterii, societăţi care exportă cunoaștere, nu resurse naturale. România va trebui ca în următorii ani să meargă plenar în această direcţie.

    • Societate a respectului faţă de cultura naţională

      Societatea prezentului este globalizată și globalizantă. O naţiune, însă, se dezvoltă întotdeauna plecând de la valorificarea culturii și moștenirii sale culturale, de la cultivarea identităţii naţionale. Dimensiunea europeană a politicilor naţionale trebuie să însemne inclusiv valorificarea potenţialului cultural uriaș al ţării. O ţară care nu își respectă cultura naţională nu merită să se dezvolte.

Descarcă programul meu prezidenţial

Noutăţi

Implică-te!

Mesaj de susţinere din partea lui Sir Graham Watson, preşedinte al Partidului Liberal Democrat la nivel european (ALDE)

Vino alături de mine! Completează datele tale pentru a intra pe lista de voluntari și împreună să schimbăm România!

Galerie video

Susţine-mă!

Vino la următorul eveniment

Joi, 30 octombrie. de la ora 21:00, Călin Popescu-Tăriceanu, va fi invitatul special al lui Victor Ciutacu, în cadrul emisiunii “Ediția de Seară”, de la RomaniaTV.

Descarcă Materiale CAmpanie

Descarcă materialele folosite în această campanie!

Descarcă

dă share mesajului de susţinere

Distribuie mesajul tău de susţinere pe canalele de social media!

tariceanu@tariceanu.ro

Calea 13 Septembrie 1-3,
Sector 5, Bucureşti, 050711

Contact